Day 1 #smidajazz2018

Smida Jazz Festival joi, 30 august 2018 10:50 PM

Dacă înaintea #smidajazz2018 mărturiseam că suntem deja acolo, acum, după încheierea ediției, mărturisim că suntem încă acolo. Cu gândul. Și cu inima. Deși s-au scurs, ca prin urechile unui ac mic, două săptămâni. Oricum, starea pe care ne-o dați, nu ne părăsește cu ușurință și nicidecum curând, ba chiar ne ține până la următoarea întâlnire. Până atunci, însă, ținem să retrăim împreună fiecare dintre cele trei zile, să le reconstituim...din amintiri.

Rememorăm emoțiile ce ne-au cuprins încă de miercuri, de când am ajuns aproape toți la Smida și ne amintim cum vineri ne dădeam de veste unii altora prin stații că "Vin primii festivalieri!". I-am recunoscut pe unii dintre voi care ați urcat același delușor spre șura botezată "Check-In" încă din 2016 și este "mai mult decât imperios necesar" să vă mulțumim. Dacă prima ediție a fost pilot, voi, cei care ne-ați fost alături încă de atunci, sunteți combustibilul. 

Așa cum probabil ați auzit în stații, apropo de acestea, încă încercam, până la 14, ora oficială a deschiderii porților/dării gardului deoparte să punem totul la punct și, de asemenea, să soluționăm problemele apărute ad hoc și nu ne ferim să recunoaștem că dificultăți apar, în mod inevitabil, și admitem că mai avem de lucrat la anumite aspecte. Însă toate acestea, deși munceam la ele, dispăreau pe măsură ce mai vedeam un bebeluș cu brățară pentru copii la mânuța lui durdulie, când ne mai gâdila gambele blana vreunui câine zburdând pe lângă noi sau pe măsură ce vă vedeam întâi puțin dezorientați din cauză că nu era semnal și nici Net, după care vă revedeam peste ceva timp stând nu doar conformați, ci chiar împăcați pe un bean bag ori într-un hamac. 

V-am văzut explorând și v-am surprins luând parte, întâi de pe margine, apoi în miezul problemei, la activitățile pe care vi le pusesem la cale împreună cu partenerii noștri, cărora le mulțumim atât pentru efortul depus înainte de începerea evenimentului, cât și pentru cel din timpul lui. Astfel, ați răsfoit paginile "Novecento" a lui Alessandro Baricco în cadrul clubui de lectură "Vocea Cititorului", împreună cu Victor Miron. Ați cântat la instrumentele integrate în peisajul smidian de Music Hub. Ați văzut cele mai recente expoziții de la Fabrica de Pensule...prin ochelari VR. Ați explorat Smida pe eBike-urile puse la pedalat de Bosch. Ați aflat informații despre Ziua de Curățenie (World Cleanup Day) și poate că, alături de cei mici, ați redescoperit colectarea selectivă prin jocul de baschet, ambele la standul Let's Do It, Romania!. Și v-ați mai jucat și ați mai întreprins tot felul de activități în zona Beard Brothers. Și câte și mai câte ați făcut.

Dar toate până la auzul primelor sunete venite de pe scenă, căci, la Smida, acordurile muzicale sunt asemenea chemării la masă: se aude un sunet și toată lumea lasă orice altceva la o parte și se adună laolaltă. Prima strigare ne-a dat-o Muntet care a adus, în afară de saxofon, tobe, clape și contrabas, apusul. După ce soarele a plecat, pe scenă a venit Immortal Onion, un trio al cărui concert va rămâne nemuritor. În atât de multe feluri/straturi. În straturi s-a așezat peste noi și ceața, prin a cărei densitate ajungeau la noi Portico Quartet. Muzica lor chiar ne-a fost asemenea unui portic: ne-a servit drept loc de adăpost, ne-a făcut să ne simțim în siguranță. Câțiva dintre membrii trupelor pot fi ascultați, și cântând, dar și vorbind (despre Smida, despre muzică, despre ei), în podcast-ul realizat de George-Ovidiu Durbălău, căruia îi mulțumim pentru implicare și dedicare (dar și pentru că, într-un final, a reușit și să se bucure de festival, nu doar să muncească în timpul lui). 

 

Pașii ne-au purtat, căci mintea încă ne era în portic/pod, spre cortul în care mersul a devenit, aproape pe nesimțite, dans. Acum pașii erau de dans. Dans. Dans. Pe muzica lui Dubase.

 

Avem (mai multe) dovezi pentru toate acestea, strânse de Komiti. 

Frigul nu există, alte stări ne cuprind. Ne cuprind în brațe. Și ne țin strâns. Ca și când n-ar fi numai prima zi de #smidajazz2018, ci și ultima. Dar nu, a fost doar prima. Prima dintre cele trei. Pe care o puteți (re)trăi, vizionând videoclipul de mai jos, realizat de 23rd.