Day 2 #smidajazz2018

Smida Jazz Festival sâmbătă, 1 septembrie 2018 4:50 PM

Odată cu soarele, răsărim și noi. Cea de-a doua zi a #smidajazz2018 începe, zi pe care o puteți (re)trăi prin intermediul fotografiilor făcute de Komiti. 

Începe cu savurarea în tihnă a cafelei (mulțumiri fără zahăr, Il Caffe) și continuă cu sincronizarea bătăilor inimii cu foșnetul brazilor făcând yoga (mulțumiri destinse, Darius). Răcoarea Peșterii Pepii ne cheamă la ea, așa că ne ducem la cortul Team New Spirit. Însă nu doar răcoarea peșterii ne ademenește, ci și cea a lacului Fântânele, cei de la Extreme Șuncuiuș purtându-ne pe apă cu bărcile și caiacele. De la mersul pe apă facem trecerea la mersul pe pământul umed al ulițelor satului, ghidați fiind de Cluj Guided Tours care au pus la cale o căutare a leacurilor magice băștinașe și o încărcare cu spiritul locului. Atelierele deja au strâns în jurul meselor meșteșugari, fie amatori, fie profesioniști, iar din mâinile lor ies suveniruri din lemn (grație Wild Transylvania) și obiecte ceramice (mulțumită Caolin) pictate, lucruri DIY (cu sprijinul Matca). În tot acest timp, copii și câini se joacă ca și când ar aparține locului. Primilor, cei de la FRCCF (Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie), le-au pregătit atelier de confecționat zmeie și câte și mai câte.

Ora prânzului ne atrage ca un magnet spre food court unde vendorii gătesc și pregătesc de zor feluri de mâncare, de la paste și taco, la unsoare pe pâine cu ceapă și ciorbă cu ciuperci. Îndestulați cu de-ale mâncării, ne hrănim cu de-ale cititului, luând loc pe balot în preajma lui Mihai Mateiu, curatorul lecturilor publice și discuțiilor libere cu autorii, care ne-a făcut cunoștință cu prozatoarea Ana Maria Sandu. Pereții dintre noi au devenit din ce în ce mai subțiri și am sfârșit prin a fi cu toții împreună în sufrageria unuia dintre noi. Eram printre prieteni. Și cum nici nu se poate pomeni despre o adunare într-o sufragerie fără dans, am dat baloții pe iarbă, ne-am descălțat și ne-am ridicat la dans pe muzica celor de la Cercul Întreg (The Drift Sessions).

 

Muzica își face din ce în ce mai simțită prezența, așa că nu peste mult timp pe scenă urcă Krisper, grup al cărui membru Adi Stoenescu îi povestește lui George în podcast-ul realizat de el: "E un proiect care nu-și propune să fie într-un anumit stil și atunci am impresia că putem să facem absolut ce vrem noi, să compunem în orice stil." Am lăsat artiștii să facă ce vor. La fel și pe Barabas Lorinc Quartet, ai cărui membri răspund la întrebarea, tot de George pusă, "What did you like the most?": “The whole atmosphere, the nature…it’s just amazing…and the people that are here, we saw some people around here, they are spiritual, they are very kind. Peace and love. Peace and love, yeah!” Și cel mai mult și cel mai mult a făcut ce-a vrut Kimmo Pohjonen, "un om cu un acordeon", așa cum scrie în biografia lui, care ne-a năucit și care îi spune lui George: “I walked through the audience today, very relaxing and realy nice, lots of dogs, children, people - a very nice neighbourhood feeling. A really great festival, after a long time I saw there are really great bands and they are playing here, like Sons of Kemet, tomorrow.” Apropo, Kimmo a împlinit 54 de ani chiar vineri, cu o zi înainte de prestația sa pe scena Smida Jazz.

 

Încă năuci datorită emoțiilor puternice transmise de Kimmo, ne ițim ca nălucile unul câte unul din ceața groasă de-o tai cu corpul și ne îndreptăm sub cortul unde Puiu deja își învârte discurile de vinil. În dreapta cortului, înspre Pădurice, focul de tabără trosnește și, precum un compas, desenează un cerc de oameni în jurul lui. Suntem în mijlocul propriei lumi, la periferia lumii celuilalt și înăuntrul nostru licărește ca o scânteie un arzător sentiment de apartenență. De comunitate.

Așa arată tot ceea ce am încercat să redăm prin cuvinte, dar dăm voie filmărilor să vorbească acum. Pentru totdeauna.