Day 3 #smidajazz2018

duminică, 2 septembrie 2018 5:29 PM

Ne-am pus să scriem despre cea de-a treia și ultima zi "întreagă" de festival, pentru că am mai petrecut și luni câteva ore împreună și deja ne-au luat nostalgia și tristețea încheierii, exact cum s-a întâmplat și acum două săptămâni. Nu știm pentru voi cum a fost, dar pentru noi weekendul a trecut ca într-o clipită. Iată ce se poate întâmpla când închizi pleoapele...pentru o secundă, într-o duminică:

Te poți trezi și să îți așezi picioarele pe iarba stropită de rouă, bucuros de soare după ce ai înghețat puțin noaptea (v-am spus noi să vă luați polar) și să te îndrepți către cortul unde Darius Moldovan îi învață pe cei interesați cum să respire corect în timpul orelor de yoga. Bun loc să înveți să respiri. Sau, pentru cei care preferă să își înceapă ziua cu o clătită cu muuultă ciocolată (de la unicornii nu din imaginația noastră, ci de la Yep'n'Yo), la atelierele de improvizație muzicală cu Silhiatara, ce au avut loc până la prânz, unde Andrei Cozma îi reunește pe toți într-un cerc al descoperirii muzicale. Nouă ni s-a spus că nu există afoni, și ne-am convins că e adevărat, acultându-i pe cei care băteau poate pentru prima dată în tobele africane.

Chiar în jurul prânzului, când soarele era de nesuportat pe alocuri, ne-am retras la umbră, în cortul unde Cărturești și Mihai Mateiu l-au invitat pe prozatorul Augustin Cupșa să vorbească despre ultima sa carte, "Așa să crească iarba pe noi" și să discute cu publicul, într-un dialog deschis și liber, la fel ca jazzul. Către dupa-amiază, am crezut că avem ghinion și norii care se tot adunau ne vor ține departe de scenă, dar s-a dovedit a fi doar o ploaie de vară, care a trecut repede și ne-a dat ocazia să ne adunăm cu toții sub corturi, la un ceai cald și o vorbă bună despre ce am mai văzut în drumețiile de peste zi sau să ne lăudăm cu suvenirurile făcute la ateliere.

Se pare, totuși, că vremea a binevoit să ne lase să ne bucurăm de concertele Paperjam, Spirit Cave și mult așteptații Sons of Kemet. Cât timp voi vă mai luați un pulover sau mai faceați o poză apusului de Apuseni, George Durbălău înregistra podcast-ul dedicat #smidajazz2018. Între probele de sunet și concertul care a deschis seara, a povestit cu Radu Pieloiu (tobe) despre improvizație și jazzul ăsta căruia noi tot îi spunem "de avangardă": "Pentru mine, personal, la formula asta (n.r. Paperjam), e o chestie de încredere reciprocă. Nu e un jam session de jazz, e un jam session de muzică improvizată care e altceva... se duce mult în în zona de rock, în zona electro de post-rock. Pentru mine e o chestie de încredere, nu ar funcționa în altă formulă decât Paperjam, ar trebui să mă gândesc de două ori dacă mă bag sau nu." Cât despre atmosfera parcă din altă lume adusă de Spirit Cave sau ritmurile care ne-au încălzit picioarele și sufletele ale celor de la Sons of Kemet, doar cei care au fost acolo pot (încă) să o simtă, iar noi lăsăm mărturie o serie de fotografii printre care le găsiți și pe cele de la concerte, făcute de pricepuții Komiti.

V-am spus că se pot întâmpla multe într-o clipită. Tot așa știm sigur că va trece timpul până în 2019, când vă vom aștepta din nou emoționați la poarta festivalului, într-o secundă, poate două.

Mulțumirile noastre jazzy pleacă înspre fiecare dintre voi. Și înspre fiecare dintre persoanele care au făcut parte din echipă și cele care ne-au întins o mână de ajutor, pur și simplu (în fotografie spune "Cheese!" o mică parte a echipei).